joi, 3 ianuarie 2019

Pârtii de schi la Poiana Brașov

 Pârtie de schi Poiana Brașov

Carpații Meridionali, Județul Brașov, Lifturi: 11
Pârtii: Bradul (lp: 500m, da: 80m), Drumul Roșu (lp: 5330m, da: 650m), Kanzel (lp: 310m, da: 110m), Lupului (lp: 2620m, da: 765m), Ruia (lp: 550m, da: 200m), Slalom ( lp: 550m, da: 200m), Stadion (lp: 300m, da: 30m), Subteleferic (lp: 2860m, da: 640m), Sulinar (lp: 2820m, da: 650m)

joi, 8 decembrie 2016

Domnule profesor ION COJA, cu cine votăm si cu cine nu votam duminică?


Vă spun exact cu cine: cu publicul lui DAN PURIC! Am fost miercuri seara la lansarea cărții lui Dan Puric, provocator intitulată SĂ FII ROMÂN! Lansare precedată de o conferință, o așa zisă conferință a lui Dan Puric, în fapt un spectacol de 2 ore și jumătate, cu Dan Puric pe scenă! Singur!... Mai spre sfârșit și-a făcut apariția și un scaun... Nu zic nimic de spectacol. Mai văzusem câteva înregistrări cu maestrul Puric și știam la ce am venit să văd!
Surpriza cea mare a fost însă publicul. Un public care a umplut „până la refuz” sala mare de la Palatul Pionierilor” de odinioară. Peste o mie de persoane care au plătit bilet ca să asiste la o lansare de carte de filosofie și etno-psihologie!... Nu-i de colo! Eu n-am mai pomenit așa ceva!...
Un public care a vibrat la demonstrația făcută de Dan Puric cum că suntem și noi, românii, una din minunile lumii! O demonstrație făcută cu umor, cu mult haz de necaz, cu rîsu-plânsu, mucalit și subtil, iar publicul s-a dovedit a fi de o calitate superioară celui care asistă la premiera unei montări la Național, să zicem. Mulți tineri printre spectatori. M-am simțit bine să văd un tineret naționalist plin de voie bună, sensibil la subtilitățile textului și ale interpretării. Unii tineri și-au adus și bunicii, cât am văzut eu!... Sentiment net că electortul român își trimisese reprezentanții pentru a se orienta cum să-și dea votul de duminică!
DAN PURIC candidează pe vreo listă?
Candidează prin fiecare candidat propus de ALIANȚA NOASTRĂ ROMÂNIA. Dan Puric și-a anunțat mai mult decât candidatura, și-a anunțat atașamentul la ideile Alianței, faptul că se regăsește în persoana lui MARIAN MUNTEANU și a celorlalți candidați. Aplauzele îndelungi stârnite de Dan Puric sunt, la rândul lor, semnul atașamentului la ideile lui Dan Puric, implicit ale Alianței! Iar pentru mine a fost stranie senzația finală, cum că publicul din sală ar merita să fie pe o listă de candidați ca să avem și noi cu cine vota! Senzația că votând cu A N R - ALIANȚA NOASTRĂ ROMÂNIA, voi vota cu minunatul public care a fost la lansarea cărții SĂ FII ROMÂN! 
Prin deducție strict logică: Fii român și votează ALIANȚA NOASTRĂ ROMÂNIA!
Doamne, ajută!



Decât să votați pe Băsescu, mai bine votați cu UDMR!
Băsescu a fost mereu în Parlament, din 1990 până în 2000, când, prin fraudă a ajuns primar general. Tot prin fraudă a ajuns președintele României, atât în 2004 cât și în 2009. Prin înșelăciune, a scăpat de demitere de două ori! Și nu-i este acum rușine să candideze cu un partid „al său” pentru un post de senator! Are, în fapt, două partide care îi fac jocul scârnav: PNL și PMP! Feriți-vă să le dați votul! Sunt la dispoziția „javrei ordinare”!
Intrați pe Monitorul Oficial, publicație care consemnează toate luările de cuvînt din Parlament! Nu veți găsi nicio cuvîntare a „javrei ordinare”! Nicio intervenție în dezbaterile Parlamentului, nicio declarație!… În niciuna din cele trei legislaturi, Băsescu nu a ieșit la tribuna Parlamentului cu vreun amendament sau vreo inițiativă legislativă! S-a ținut numai de intrigi și aranjamnte de culise, mult mai eficiente decât activitatea la lumina reflectoarelor din aula parlamentară!
Brusc, după ce nu mai este președintele, nemernicul se întrece cu toată lumea în declarații naționaliste, de politician responsabil! Dar zece ani de zile ce ai făcut nemernicule pentru ca pământul Țării să nu se mai vândă străinilor?! Pentru ca pădurile Țării să nu se mai taie haotic, în dușmănie față de români!
Se laudă că a liberalizat regimul cetățemiei române pentru basarabeni!… Dar cu ce preț?! Cât îi costă pe basarabeni să recapete cetățenia părinților, pierdută în condiții atât de dramatice!… Sute de mii de evrei și-au căpătat cetățenie română pretextând c-o recapătă! Procedura pentru aceștia este mult mai simplă și mai ieftină, Băsescule, decât pentru frații noștri de peste Prut! I-ai ajutat pe basarabeni să plătească cu bani grei și cu eforturi penibile să obțină ceea ce era dreptul lor, plătit cu sânge, cu nesfârșite suferințe în Siberiile de gheață! De ce să-i coste atât de mult? Milioane de euro! Nu m-aș mira să aflu că acești bani din greu munciți de frații noștri nici măcar nu au ajuns în visteria Țării!
Te vrei în Parlament? Te vrei șeful grupului de parlamentari kgb-iști din Parlamentul României?! Căci asta va fi funcția ta: să coordonezi activitatea de trădare a Țării din Parlamentul României! Ai făcut-o și ca președinte, cu mare succes! Cu mari succesuri!… Nu vrei să te retragi la pensie! Meseria ta nu-ți dă dreptul să te retragi! De când te știi acționezi împotriva intereselor românești! Ai făcut-o ca ofițer de securitate, securitatea trădătoare, KGB-istă, ai făcut-o ca membru PCR, ai făcut-o și după 1990 mai ales, la lumina zilei! De pe cel mai înalt jilț!
Nu! Nu dobândirea imunității parlamentare este scopul tău! Știi bine că devotamentul tău față de Kremlinul de la Moscova și din alte capitale te face imun pe câteva generații! Te vrei în parlament pentru că ați făcut din el stână fără câini! Și lupii se întorc mereu pe unde au mâncat oaia!Turma de mioare naive și ușor de prostit care este electoratul român!…
Oameni buni! Pe cine votați?!…

Ion Coja



marți, 3 februarie 2015

Dezvăluiri despre „Naşa mafiei”, schimbul trei la D.N.A., imunitatea ca truc politic şi praful de puşcă al Europei

  EDITORIAL AGERO

Dezvăluiri despre „Naşa mafiei”, schimbul trei la D.N.A., imunitatea ca truc politic şi praful de puşcă al Europei

Maria Diana Popescu, Agero

 
Cu toate că în Europa miroase a praf de puşcă şi toate statele membre trebuie să beneficieze de un tratament corect şi echitabil, Comisia Europeană nu permite mărirea bugetului pentru Apărarea Ţării, respingînd solicitarea României de a suplimenta bugetul Apărării cu 0,3% din P.I.B. Americanii insistă ca toţi aliaţii să-şi asume angajamentul semnat la summit-ul N.A.T.O. din Ţara Galilor, de a aloca cel puţin 2% din P.I.B. pentru Apărare. Aşadar, ordine din toate părţile, unul hăis, altul, cea, iar boii carului naţional s-au oprit în drumul mare şi stau nemişcaţi în ameninţarea biciului, pentru că şefii atelajului, în mod absolut iresponsabil şi condamnabil, au transferat competenţele lor în afara Ţării. Dintotdeauna saltimbancii s-au bucurat de simpatia norodului, dar a venit vremea să înţelegem că nu ne putem scălda de două ori în aceeaşi apă – ca să-l cităm pe Heraclit. Batalioanele de politicieni de la centru şi din teritoriu, aceiaşi burtoşi de un sfert de veac, scrobiţi mai puţin la manşete şi mai abitir la minte, aceleaşi cucoane sastisite, bomboane pe colivă,  comic de avare, care au instaurat drept politică de stat pornografia dezastrelor economico-sociale, trebuie să plece pînă la ultimul de la cîrma Ţării. Toţi aceia care au adunat averi cît munţii noştri, jefuind România şi pe cetăţenii ei, distrugînd tot ce au construit părinţii noştri în vechiul regim, să bată de bunăvoie şi cu adâncă smerenie la porţile D.N.A., să restituie bogăţiile Ţării şi cetăţenilor ei, iar restul să meargă la oaste, că altfel ne vor cuceri americanii, care au pus deja ambele picioare în toată Europa de Est, inclusiv în România.
 
Boabele din guşa cocoşului

 

Sistemul politic capitalist, de o ticăloşenie hidoasă, a permis escrocilor pe care îi vedem duşi cu dubele la D.N.A şi celor încă liberi, dar plini de bube, să prospere prin furt de înaltă clasă. Caracatiţa a confiscat toate instituţiile statului, devorînd, pe bucăţi, scena politică, Justiţia şi Parchetul. Chiar dacă D.N.A. ar lucra în trei schimburi, cu personal suplimentar, tot nu ar putea ţine pasul cu depistarea haitelor hămesite care au furat România şi norodul. Preşedintele Ţării şi Parlamentul ar trebui să ia act de faptul că împiedicarea justiţiei prin braţul imunităţii, reprezintă un truc politic şi antisocial extrem de murdar. Pînă nu se va trezi conştiinţa civică din somnul manipulării, pînă nu vom putea vorbi de o mişcare populară anticorupţie, lupii în blană de oaie, protejaţi de hienele din desişurile Puterii,  vor acapara prin furt tot ce prind şi vor continua să vîndă ceea ce a mai rămas. În cazul în care, unii dintre ei pierd Puterea, fraţii din clan o vor prelua, menţinîndu-se pe aceleaşi fundături. Cum Elena Udrea, care, pînă mai ieri, învîrtea cam toată lumea politică românească pe degete, a căzut din şa (scriam în 2012 în editorialul „Căderea din şa”) şi a fost transportată cu duba la  D.N.A.- e momentul să fie scuturată acum, nu numai de boabele din guşa cocoşului, ci şi de  afacerea necurată  „Gala Bute”, prin care, scriu jurnaliştii de investigaţii, ar fi deturnat anumite sume de bani publici în poşetele sale Vuitton. Abia atunci, mult prea oropsitul nostru norod va considera că D.N.A. este imparţială şi nu mai este folosită în interesul fostului preşedinte. Pentru un timp, vor dispărea de pe radarul Puterii parada opulentă, fustele scurte şi strâmte ale candidatei la preşedinţie, datul cu sania, cu scrînciobul, datul în petec, mersul pe bicicletă, călăritul pe cai mari, tăiatul panglicilor la inutilele săli de sport şi stadioane pe terenuri în pantă din sate uitate de lume. Doamna a căzut din şa, iar colegii de trupă o plîng în batistă pe favorita rămasă fără căluţ şi fără jucăriile Puterii. Nu m-am înşelat în datul cu părerea de-a lungul timpului, deşi nu-mi vine să cred că, în sfîrşit, Elena Udrea a ajuns scînteia care va produce deflagraţia şandramalei politice româneşti, unde, în cazane corupte, tîlhari ştiuţi şi neştiuţi încă fierbeau multe hoţii de rang înalt! Panacodarii, pîrîndu-se între ei, sînt săltaţi unul cîte unul, încătuşaţi şi duşi în arest! Aştept cu sufletul la gură să-l văd şi pe dirijor - „capo di tutti capi” - defilînd spre D.N.A., cu steagurile personale în bernă. Altminteri, nu putem eradica în totul epidemia naţională!

 
Cel mai ticălos şi mai mare jaf pus la cale de sforari prin R.M.G.C.
 
Dragi români, fiţi cu ochii pe preşedintele în exerciţiu, căci doreşte renegocierea şi rediscutarea afacerii penale Roşia Montană, cel mai abominabil plan şi dezastru ecologic care ni s-a pregătit, cel mai ticălos şi mai mare jaf pus la cale de sforari odioşi, prin R.M.G.C., fiind şi unul dintre motivele pentru care a fost asasinat Ceauşescu. Reprezentanţii clanurilor financiare mondiale nu mai au răbdare. Trag cu dinţii şi cu ghearele de o pradă atît de mare, ştiind că în România, cei care conduc sectoarele cheie suferă cu toţii de aprosexie - convenabilă lor, sînt mînjiţi pînă în creştet şi acceptă uşor şpagă fără număr. Nicio lege, niciun principiu moral nu-i opreşte de la săvîrşirea acestor crime economice. Să mai spunem aici că aurul de la Roşia Montana este cel mai pur aur din lume? Să mai spunem că, prin darea în exploatare a acestui complex aurifer, exploatatorul străin (care va acorda statului român o redevenţă batjocoritoare de numai 4% din veniturile rezultate) va distruge şi mediul şi patrimoniul vestigiilor arheologice de 2000 de ani - unicat în lume, intrate în atenţia UNESCO?
 
Dreptul de a aproba copierea articolelor prezentate AGERO aparţine deţinătorilor de copy-right (autorul/autoarea) care trebuie contactaţi şi informaţi în timp util. Orice preluare de texte din AGERO (presă, televiziune, radio, net) fără aprobarea autorilor și precizarea sursei AGERO intră sub incidenţa legii dreptului de autor. Redifuzarea preluării prin alte medii (presă, televiziune, radio, net) trebuie să indice pe mai departe autorul şi AGERO ca sursă originală. Director şi editor-şef, Lucian Hetco.
 
Naşa mafiei indică un declin al moralei politice europene
 
Cum fiecare naş îşi găseşte naşul, se pare că doamna care a năşit politicile de austeritate din Europa şi-a găsit nănaşa. Pe piaţa internaţională circulă de ceva vreme o carte cu trei sute de pagini,  cu un titlu foarte drăgălaş: „Naşa - Merkel, şefa Mafiei”, care cuprinde dezvăluiri şocante despre cancelarul german în exerciţiu. Autoarea, publicista Gertrud Höhler, fostă membră a partidului conservator al Doamnei Merkel, fostă consilieră a lui Helmut Kohl, aduce prin scris cele mai vehemente critici de pînă acum „la adresa cramponării de putere a cancelarului Angela Merkel”, criticată de mai multe ori şi foarte dur de Curtea Constituţională Federală, pusă la zid în Bundestag de deputata Sahra Wagenknecht, beştelită chiar şi în Parlamentul European. Gertrud Höhler o descrie pe Angela Merkel „drept un pericol la adresa democraţiei în Germania, care face ca puterile Parlamentului să se reducă; o personalitate care restricţionează libertăţile şi promovează valori de esenţă est-germană, pe care mulţi dintre occidentali nu le pricep.” La lansarea cărţii, autoarea a atacat-o din nou pe Merkel pentru modul cum gestionează criza euro şi retragerea din „era centralelor nucleare”, potrivit publicaţiei „The Local de.” „Avem din ce în ce mai multă putere a statului şi din ce în ce mai puţină putere a Parlamentului”, a declarat publicista. Extrase ale cărţii au fost publicate în ziarul german Frankfurter Allgemeine Zeitung. Unele zvonuri spun că, indignată, Angela Merkel n-a putut citit decît vreo cîteva rînduri. În Berlinul politic, cartea anti-Merkel, semnată de  consiliera fostului cancelar Helmut Kohl, are statut de bestseller. Poreclită „Mutti” (Mami) în cercurile politice, Merkel este prezentată în cartea Gertrudei Höhler drept o „naşă” care indică un declin al moralei politice, o personalitate care stabileşte o „variantă tăcută a puterii autoritare pe care Germania o are încă de experimentat”.
 
Un „costum croit în stil german”
 
Autoarea vorbeşte despre furtul de idei de la rivalii politici, despre nivelarea sistemului de partid la o stare eclectică şi tratarea neglijentă a normelor legale şi standardelor etice, iar cartea depăşeşte cu mult afirmaţii perimate de genul: „Merkel îi elimină din calea sa pe toţi rivalii bărbaţi şi ia decizii numai atunci cînd ştie în ce direcţie se va înclina balanţa”. În opinia autoarei, europenii ar trebui să fie atenţi la setea de putere a Cancelarului german, în contextul în care Merkel oferă cu de-a sila Europei un „costum croit în stil german”. Oricum, pentru „naşa” de la Poarta Brandemburg a Berlinului, cartea este doar o înţepătură de ţîntar. Căutaţi „Naşa - Merkel, şefa Mafiei”! În contextul în care în Europa miroase a praf de puşcă, aceasta este o carte pe cinste! Chiar şi dedicaţia autoarei mi se pare inspirată: „pentru cei care încă îşi muşcă limba”.
 
Maria Diana Popescu, Agero
www.agero-stuttgart.de

vineri, 28 noiembrie 2014

Oferta Craciun 2014

Oferta Craciun 2014 - demipensiune - 
 


Perioada recomandata : check -in: 22.12.2014 | check-out:  27.12.2014

Sejur de 4 nopti cu demipensiune + 1 noapte gratuita ( mic dejun si cina incluse ), program artistic, taierea porcului, foc de tabara ,bauturi indigene incluse - 820 lei | persoana

Program desfasurare eveniment :


Pe data de 22.12.2014

 Check-in dupa ora 14

- Foc de tabara unde se vor deservii tuica fiarta, vin fiert, bruschete

 Cina de la ora 20 - 22:
  - Bufet
  - Bauturi open bar : palinca, afinata, bere, vin alb, vin rosu, apa minerala, apa plata, sucuri carbogazoase si naturale, cafea, ceai, ciocolata calda;

Pe data de 23.12.2014

Mic dejun de la 8|30-10
- Bufet

 Cina barbeque de la 20-30
- Bufet in restaurant;
-Muzica live ;
- Bauturi open bar : palinca, afinata, bere, vin alb, vin rosu, apa minerala, apa plata, sucuri carbogazoase si naturale, cafea, ceai, ciocolata calda;
 
Pe data de 24.12.2014

Mic dejun la ora 8|30 -10;
 - Bufet
- Traditionala "teiere a porcului" cu servire de palinca tuica fiarta , vin fiert, sorici

 Cina de la 20 - 22
- Bufet
- Program Michi Mini Mouse, bady paiting;
- Sosirea lui Mos Craciun
- Bauturi open bar : palinca, afinata, bere, vin alb, vin rosu, apa minerala, apa plata, sucuri carbogazoase si naturale, cafea, ceai, ciocolata calda;

Pe data de 25.12.2014
 
 Mic dejun de la 8|30-10
- Bufet

 Cina festiva de la 20-30
- Bufet
- Program artistic - dansuri populare,
- Bauturi open bar : palinca, afinata, bere, vin alb, vin rosu, apa minerala, apa plata, sucuri carbogazoase si naturale, cafea, ceai, ciocolata calda;

Pe data de 26.12.2014

 Mic dejun de la 8|30-10:
 Urmeaza noaptea gratuita ;

Pe toata durata sejurului Bella Vista *** va ofera :
 Partie de saniusi (in limita conditiilor meteo)
 Jocuri indoor ( biliard, ping-pong, fotbal de masa )

Pentru copii:
Copii intre 1 si 7 ani gratuitate la masa si cazare daca nu este necesar suplimentarea camerei cu inca un pat;
Copii intre 7 si 12 ani -400 lei supliment de masa si pat suplimentar
Pentru suplimentarea camerei cu inca un pat tariful este de 220ron|sejur
 
Complex Turistic Bella Vista
                    ***
Str. 7 Izvoare, Nr. 44, Sacele, Brasov
Fix:  0268.275.649 ;
Fax: 0268.276.960 ;
Web:    www.bellavista.ro ;

duminică, 2 noiembrie 2014

America sancţionează axa Moscova-Budapesta: regimul Orbán îşi schimbă atitudinea sau pleacă

orban putin„A pune sub semnul întrebării democraţia şi statul de drept din Ungaria este o ofensă la adresa memoriei martirilor din 1956”, rostea grandilocvent Gergely Gulyas, vicepreşedintele Parlamentului ungar, pe 24 octombrie, la Berlin, scrie în exclusivitate pentru „Adevărul“, Dan Dungaciu, directorul Institutului de Ştiinţe Politice al Academiei Române.
Nu toată lumea este însă de acord cu această afirmaţie. Pentru unii, gulaş-putinismul lui Viktor Orbán şi alinierea iresponsabilă a Ungariei la politica (geo)energetică a Rusiei este, în realitate, ofensa cea mai mare adusă martirilor din 1956 striviţi de şenilele sovietice. Aşa, cel puţin, a gândit Departamentul de Stat când a decis recent să sancţineze drastic Budapesta pentru faptul că a ales să devină „calul troian” cel mai eficace al Moscovei în spaţiul euroatlantic. Dar să o luăm cu începutul.
„O nouă eră în relaţiile ruso-maghiare”
Problemele cu Ungaria au început de mult. Victoria zdrobitoare în Ungaria a partidului FIDESZ, condus de Viktor Orbán, la alegerile din 2010 a generat primul guvern monopartid al Ungariei postbelice. Agenda pusă între paranteze sau temperată a primului mandat al premierului Orbán (1998-2002) revine acum vertiginos pe agendă.  În primul rând, naţionalismul post-Trianon atât de specific ungurilor. Atunci, tânărul premier iniţia controversata „lege a maghiarilor de pretutindeni”, dar referendumul pentru dubla cetăţenie, organizat ulterior tot de el, în opoziţie fiind, a eşuat din pricina unei participări insuficiente a populaţiei. Cu timpul, s-a creat aproape unanimitate la Budapesta pentru acceptarea „dublei cetăţenii”, iar astăzi este o realitate. După 2010, tot Ministerul de Externe ungar a fost restructurat, una dintre modificări vizând înfiinţarea unui departament pentru maghiarii de dincolo de graniţe.
„Noile” preocupări regionale ale Budapestei nu vin deloc pe un teren gol. Mizele geopolitice regionale au fost o constantă. Interesul acut pentru R. Moldova, de pildă, trebuie aşezat în aceeaşi perspectivă, respectiv al diplomaţiei de tip biliard şi cu interes identitar vădit. Budapesta se uită la România prin Chişinău, şi are acordul şi sprijinul complet al Moscovei pentru asta. După integrarea în UE a Ungariei, toate poziţiile importate ale reprezentării europene ale Bruxellesului la Chişinău au revenit Ungariei – reprezentantul UE pentru RM, generalul care conducea misiunea europeană de la frontiera moldo-ucraineană (EUBAM), Ambasada Ungarie devine centrul Schenghen în RM, şeful misiunii parlamentare care verifica alegerile parlamentare decisive din 2005 era tot ungur etc. Toate aceste lucruri nu se puteau face fără acordul tacit al Moscovei, chiar fără încurajările ei. Pe vremea când României i se expulzau diplomaţii (2009), diplomaţii unguri ieşeau cu Vladimir Voronin la vânătoare şi erau extrem de preocupaţi de situaţia minorităţii ruse şi a drepturilor ei din R. Moldova.
După instalarea la putere a regimului Orbán din 2010, firul se reînoadă: oficialii maghiari de la Budapesta au sistematic luări de poziţie pe problematica transnistreană, cerând autonomiei pentru regiune – evident cu gândul la alte teritorii. Începând chiar din 2009, Zsolt Nemeth, secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe, pe atunci preşedinte al Comisiei parlamentare pentru politică externă, adeptul riscantelor şi periculoaselor autonomii teritoriale, bătea mereu şaua să priceapă iapa cerând: „Autonomie teritorială în ceea ce priveşte Transnistria”. Astăzi, lucrurile funcţionează în acelaşi registru. Ambasadorul Ungariei în R. Moldova face vizite în UTA Găgăuzia, regiune rusofonă şi autonomă, se întâlneşte cu başkanul Mihail Formuzal, iar la finele anului trecut, preşedintele Consiliului judeţea Harghita îi trimitea lui Formuzal proiectul unui acord de colaboarare între judeţul Harghita şi regiunea Găgăuză.
De fapt, dincolo de puseele istorice şi niţel patetice ale sângelui turcic (mai nou!) ce clocoteşte în inima ungară, sunetul de fond al acestor acţiuni geopolitice este Moscova. Ea le păstoreşte şi tot ea le deschide culoarul. Deloc întâmplător, după 2010, relaţia cu Rusia girată de fostul anti-comunist Viktor Orbán începe să-şi arate mugurii (sau colţii). Reiterând, parcă, dictonul churchillian – „Ungaria nu are amici sau inamici permanenţi, doar interese permanente” -, ministrul de externe Janos Martonyi făcea una dintre primele vizite la… Moscova! Acolo a discutat cu Serghei Lavrov despre o „nouă eră” în relaţiile dintre Rusia şi Ungaria. Mai mult, discuţia despre importanţa intrării Partidului „Noua Rusie” al lui Putin în Partidul Popular European – idee vehiculată într-o întâlnire anterioară de către Orbán şi Putin -, a indicat limpede şi fără echivoc care vor fi partenerii Moscovei putiniste în Ungaria. „Aici e vorba despre oameni serioşi care discută lucruri serioase” – s-a declarat, ritos, după întâlnire. Vorba şoricelului de pe pod din bancul cu elefantul: tropăim, tropăim…
Axa Moscova-Budapesta capătă chip strategic
Treptat, lucrurile au intrat în acceleraţie, iar relaţia Rusia-Ungaria atinge cote fără precedent, sub chipul unui parteneriat strategic asumat explicit. O declaraţie din 2013 precum cea a Directorului Politic al MAE maghiar Szabolcs Takacs, care spunea că unul dintre scopurile majore ale politicii externe ungare este ca să reducă decalajul dintre UE şi Rusia, ar fi trebui să îngrijoreze mai mult. Budapesta năzuia să devină, cum ar fi zis un preşedinte american, o punte între UE şi Rusia. Sau, mai bine zis, o gazdă a Rusiei! 
Viktor Orbán s-a întâlnit cu Putin la Moscova la începutul anului 2013 şi au pus bazele parteneriatului strategic, ceea ce Budapesta numea „strategia deschiderii către Est”. Aceasta include chestiuni serioase, grele, grave. Nu e vorba despre schimb de mesaje sau politicoase acorduri culturale, ci de construcţia de către Rusia a două reactoare nucleare în Ungaria, de promovarea conductei South Stream, de comerţul agricol. Rusia a fost în 2013 oaspete de onoare la Târgul agricol de la Budapesta, unde s-a anunţa un reviriment comercial între cele două state, care oricum e undeva la 12 miliarde. Rusia este partenerul economic principal al Ungariei din afara UE, iar Moscova şi Budapesta anunţă deschiderea camerelor de comerţ ruso-maghiare din Moscova până la Rostov, Krasnoyarsk, Irkuţk sau Novorosisk. Toate puncte strategice. Ungaria, la rândul ei, a fost invitatul de onoare la marele Târgul de carte de la Moscova din septembrie 2013. Deci, un joc diplomatic extrem de consistent şi un parteneriat strategic care începe să funcţioneze pe toate nivelele.
 Acasă, regimul Orbán continuă politica „independentă” faţă de Bruxelles, irită instituţiile şi băncile europene, iar riposta, atunci când este, e, inexplicabil, slabă. Mai mult, anul trecut, în plină criză a relaţiilor Budapesta-Bruxelles, Viktor Orbán este invitat în eurosceptica Londră, unde s-a întâlnit cu premierul conservator David Cameron. În program a fost inclusă şi o vizită la prestigiosul Chatham House, unde a ţinut un discurs pe teme politice, dar şi strategice. Discursul său s-a numit „Rolul valorile tradiţionale în viitorul Europei” şi a fost lăudat de presa conservatoare. Printre altele, Orbán a spus acolo că, în condiţiile eşecului Europei post-naţionale şi a îndepărtării şi izolării Vestului de periferia sa estică, statele abandonate de aici nu vor mai putea evita o relaţionare cu Rusia, chiar o confruntare negociată. Tot ceea ce face acum Budapesta, adică întărirea statului, centralizarea şi preluarea pârghiilor de putere la guvern, nu face decât să pregătească o asemenea relaţionare. Unii l-au crezut sau au vrut să îl creadă. O agenţie de anvergura lui Stratfor îl laudă pentru această intuiţia geopolitică excelentă şi îl compară, incredibil, cu amiralul Horty – ambii, chipurile, nevoiţi să acţioneze în perioade nefaste şi conjuncturi geopolitice contorsionate.
(Doar) nemţii sunt de vină! Ocupaţia germană şi inocentarea Ungariei
„Amiralul” Viktor Orbán nu se opreşte aici şi reuşeşte, printr-un gest extrem de controversat, să umilească însuşi locomotiva politică şi economică a Europei. Şi numai pe ea! Pe 17 ianuarie 2013, guvernul ungur decide ridicarea unui monument care să comemoreze invadarea Ungariei de către Germania nazistă din 1944. Berlinul, fireşte, nu s-a simţit deloc confortabil în faţa acestui scenariu ridicol prin simplismul său, de genul „germanii cei răi” versus „ungurii cei inocenţi” dar, din motive lesne de înţeles, nu a protestat.
Chestiunea este însă alta. Istorici profesionişti, inclusiv maghiari, au criticat monumentul şi, mai ales, naraţiunea simplistă şi caricaturală care stă în spatele acesteia. În opinia unor reputaţi experţi internaţionali, gestul oficialităţilor a fost de a plasa vinovăţia strict şi exclusiv pe Germania şi, pe cale de consecinţă, de a exonera regimul Horty şi Ungaria de orice vină (asta în ciuda constatăriilor lui Eichmann însuşi care, la faţa locului, confruntat cu zelul maghiarilor în „soluţionarea chestiunii evreieşti”, s-ar fi convins definitiv, după propria-i mărturisire, de rădăcile hunice ale populaţiei!). După cum a relatat presa internaţională, un prestigios specialist precum Randolph L. Braham (cercetător american de origine română asupra Holocaustului) a returnat Ungariei o înaltă distincţie primită de la şeful statului, în semn de protest faţă de ceea ce el a numit o „campanie care falsifică istoria şi are scopul să exonereze regimul Horty”. Nu a fost singurul protest, iar un grup de 30 de membrii ai Congresului american de origine evreiască şi-au exprimat şi ei dezacordul.
Viktor Orbán a rămas neclintit în faţa acestor acuzaţii şi a replicat, într-o scrisoare către 30 de membrii evrei a Congresului american, că „durerea pierderii libertăţii Ungariei este forţa motrice din spatele memorialului victimelor ocupaţiei germane”. Mai mult, „din punct de vedere moral, [gestul de ridicare a monumentului] este exact şi imaculat”.
„KGBéla”: Ungaria, NATO şi spionii ruşi
La puţină vreme de la intrarea în NATO a Ungariei (2009), un oficial al Alianţei sugera exasperat că dacă ar fi existat un mecanism de eliminare a unui stat din NATO, această ţară ar fi fost prima pe listă. În acest moment, Ungaria pune în continuare probleme şi din această perspectivă. Cheltuielile militare sunt undeva la 0,8% din PIB, de peste două ori mai mic decât în 2001, când era de 1,8%,  dar nimeni de la Budapesta nu pare preocupat de asta. Lucrurile sunt însă şi mai grave şi ţin de slăbiciunile sistemului de securitate şi autoprotecţie al Ungariei ca atare. Aparent, un svaiţer.
Cazul cel mai popularizat de presă este cel al lui Béla Kovács, reprezentant al partidului extremist Jobbik în Parlamentul European şi acuzat că ar fi agent  KGB. Chestiunea a explodat în presa de la Budapesta. Deşi spectaculos şi abundent instrumentat politic, cazul denumit „KGBéla” nu acoperă însă toată povestea riscurilor de securitate pe care le ridică Ungaria. S-a vorbit abundent despre „Jobbik şi conexiunea rusă” sau relaţiile politice şi financiare pe care acest partid le-ar avea la Moscova. Din păcate, realitatea pare incomparabil mai complexă şi, într-o mare măsură, cazul lui Béla Kovács a fost şi o manipulare. Nu pentru că Béla Kovács ar fi fost nevinovat sau că nu ar exista respectiva „conexiune rusă”, ci pentru că strategia de a arunca totul pe partidul Jobbik (vinovatul de servici) a devenit politică de stat la Budapesta, dar şi grilă interpretativă pentru mulţi comentatori în ceea ce priveşte Ungarie. Nimic mai fals.
În realitate, nu reprezentanţii Jobbik, cu toate păcatele lor (şi sunt o mulţime şi inacceptabile), ci reprezentanţii oficiali şi legitimi ai Ungariei promoveză acorduri strategice cu Moscova, semnează acorduri cu Rusia pentru două reactoare nucleare în Ungaria, se feresc să condamne acţiunie Rusiei în Criemeea sau promovează construirea gazoductului South Stream, blocând Ucraina şi încercând să oculteze Comisia Europeană. Nu Jobbik guvernează Ungaria, ci regimul Orbán! Iar despre Ungaria lui Viktor Orbán se scrie în publicaţiile de specialitate fie că promovează slăbirea NATO prin provocarea iredentismului pe teritoriu acestei organizaţii fie în aceşti termeni: „Nicio ţară europeană nu poate ilustra mai bine cum Rusia poartă un război special decât Ungaria, care este membru al UE şi NATO. Servicile secrete ruse sunt extrem de active în Ungaria, cu agenţi scufundaţi adânc în politică, sectorul de securitate şi economie… Budapesta are o problemă contrainformativă strategică şi nu se poate apăra singură” (The XX Comitee, „How Russia Wages Special War Against NATO and EU”, 14 august 2014).
„Masca a căzut”. Viktor Orbán vine în România să respingă „democraţia liberală”
De parcă toate acestea nu erau suficiente, Viktor Orbán mai adaugă o tuşă hâdă în acest tablou deja sumbru. Pe 26 iulie 2014, premierul vine în România unde, la Universitatea de Vară de la Băile Tuşnad, pronunţă faimosul discurs în care denuţă „democraţia liberală” şi îşi exprimă admiraţia pentru „democraţiile neliberale” de tipul China, Turcia sau Rusia.
Reacţiile nu se lasă aşteptate. Pe 7 august, prestigioasa The American Interest, tipăreşte un articol scris de profesorul Charles Gati, specialist în probleme maghiare, şi care se intitulează emblematic: „Masca a căzut”. Premierul ungur este desfinţat de cel pe care îl întâlnise la Washington în 1998 şi cărui îi mărturisea atunci, emoţionat, că „tot ceea ce ştiu despre politică contemporană şi istoie am învăţat de la profesorul Gati”.
Concluzia articolului este că Viktor Orbán a renunţat la valorile euroatlantice şi a îmbrăţiţat, fără rest, naţionalismul autoritar de tip Putin. La portretul făcut de istoricul american nu se mai poate adăuga nimic: „Orbán şi-a dat acum jos masca democratică. Discursul său confirmă fără drept de apel ceea ce criticii săi interni şi externi au spus ani de zile despre democraţia sa manageriată şi ceea ce până acum propagandiştii şi susţinătorii lui fideli au negat cu înverşunare”.
Geopolitica bate politica. Ceasul a început să ticăie
Dacă România ar fi făcut sau ar fi spus un sfert din câte spunea sau făcea Ungaria, era de mult scoasă şi din UE şi din NATO…. Dar Budapesta lui Viktor Orbán a continuat să fie tolerată, sprijinită tacit, fie şi prin tăcere. De ce s-a petrecut asta rămâne un mister. Să fie de vină doar criza economică? Lobby-ul unguresc din capitalele euroatlantice? Sau, mai degrabă, a fost Ungaria un experiment tolerat pentru a vedea până unde se poate întinde rezistenţa la o Uniune Europeană croită pe un model german şi ale cărei premise nu erau împărtăşite de toată lumea? Greu de spus. Cert este că lucrurile au ajuns astăzi la un nivel de la care încolo nu se mai poate merge. S-a ajuns la o linie roşie.
În fapt, niciuna dintre defecţiunile sau acuzaţiile la adresa Ungariei dintre cele inventariate mai sus, singură, nu a reuşit să genereze o reacţie decisivă din partea marilor actori strategici din regiune, în special din partea SUA. A fost nevoie de încă ceva. Iar ingredientul care a umplut paharul a fost războiul din Ucraina şi reacţia Budapestei la acesta. Geopolitica bate politica! Regimul Orbán devine intolerabil citit prin această grilă şi devine, astăzi, ţintă. Nu a avut, practic, nicio reacţie la agresiunea rusă în Crimea, s-a opus şi se opune în continuare sancţiunilor europene, ridică intempestiv chesitunea minorităţii maghiare din Ucraina într-un moment complet inoportun şi, cireaşa de pe tort, blochează retransmisia gazului pentru Ucraina tocmai când Kievul negociează cu Rusia şi tocmai după vizita la Budapesta a Preşedintelui Gazprom, Alexei Miller.
Aici, probabil, trebuie căutată explicaţia reacţiei americane. Jocul periculos al Budapestei nu (mai) poate scăpa nesancţionat. Nu ştim, în acest moment, cât timp şi cât de profundă va fi confruntarea din Ucraina, care va continua fie şi prin mijloace nemilitare. Nu ştim care va fi reacţia Rusiei în această iarnă atunci când va negocia cu noul guvern de la Kiev. Dar arma energetică va figura la loc de frunte, printre multele pe care Moscova le are la dispoziţie pentru a bloca Ucraina, în rastelul său. În aceste condiţii, vorbim despre o confruntare regională cu consecinţe imprevizibile. Ungaria – şi Slovacia, poate! – vor trebui să înţeleagă aceste lucruri. Nu poţi lăsa America sau UE într-o confruntare cu Rusia cu flancul descoperit. O Ungarie care negociează absolut netrasparent, pe baze politice, nu economice, cu campania rusă de stat Rosatom construirea a două reactoare nucleare, taie gazele pentru Ucraina şi menţine proiectul South Stream pe agendă, sub privirile neputincioase ale UE, îşi taie craca de sub picioare. Şi nu poate scăpa nepedepsită.
Fără să forţăm comparaţiile, intervenţia Americii la Budapesta poate fi citită prin aceeaşi grilă de lectură precum în cazul Ucrainei. Aşa cum un eşec major al diplomaţiei europene la Kiev a generat intervenţia Americii în Ucraina, tot aşa se pare că un eşec major al UE de a opri Rusia să i se aşeze la masa de negocieri energetice pe scaunul Budapestei generează, firesc, sprijinul american. Indirect, confirmarea explicaţiei geopolitice vine de la agenţiile de presă ruse, care au circulat abundent ideea că sancţiunile se datorează cooperării ruso-ungare (o fi ştiind ele de ce!). Cel mai citat autor a fost Gabor Stier, editorul de politică externă al publicaţiei maghiare Magyar Nemzet (apropiat de FIDESZ) care spunea, aflat zilele acestea la Soci la Clubul Internaţional de discuţii Valdai: „Sunt inclinat să cred că aceasta este o pedeapsă pentru faptul că noi discutăm cu Rusia… Comportamentul Ungariei în relaţiie cu sancţiunile impuse Rusiei a fost rezervat. Ungaria îşi construieşte relaţiile cu Rusia pe baze pragmatice”. Şi, ca o concluzie: „America crede că noi suntem corupţi, dar noi suntem un stat suveran, şi acestea sunt treburile noastre. Mulţi oameni în SUA nu le place că Viktor Orbán este foarte independent. Noi nu credem că democraţia liberală este singura democraţie posibilă… Corupţia e doar o scuză”.
Să mai notăm, în treacăt, un singur lucru: pe lista invitaţiilor la Clubul Valdai, unde discursul major a fost al preşedintelui Putin, singurul premier din spaţiul euroatlantic invitat a fost Viktor Orbán.
Adevarul Orban articol
Regimul Orbán se schimbă sau pleacă Din această perspectivă, ipoteza după care intervenţia dură a Americii este consecinţa jocului duplicitar şi periculos pe care îl face Ungaria în parteneriatul său cu Rusia pare cea mai coerentă expicaţie a gestului din 6 octombrie, când Ambasada SUA din Ungaria a anunţat Ministerul Afacerilor Externe de la Budapesta că şase oficiali guvernamentali au primit interdicţie de intrare în America.
Atunci s-a dat semnalul. De atunci încolo, nimic nu este foarte limpede, nici numele, nici calitatea celor sancţionaţi. Dar explicaţia de tip geopolitic nici măcar nu mai face ca numele în cauză să fie importante. Ele sunt pretextul, nu textul represaliilor pe care le va suferi Ungaria.
E un semnal, iar Budapesta va trebui să îl ia ca atare. Este evident că sancţiunile parteneriatului ei cu Moscova nu se vor opri aici. Iar „amiralul” Viktor Orbán, cu toată moştenirea sângelui său turanic, nu poate câştiga acest război. Regimul Orbán îşi schimbă atitudinea sau pleacă.
Dan Dungaciu